Nu stiu cum sa devin asemenea Tie..
Cand traiesc zi de zi.. in aceasi monotonie.
Nu stiu cum sa te iubesc mai mult..
Cu o inima dezorientata intr-un chip de lut..
Nu stiu cum sa Te vezi prin mine..
Cand chipu-mi este intunecat de lacrimi.. nu priviri senine..
Nu stiu cum sa ajut lumea sa Te vada..
Cand eu... am nevoie de o credinta nestramutata..
Nu stiu cum sa-Ti rasplatesc iubirea ce in fiecare dimineata-mi este oferita..
Cand nu pot nici inima sa-Ti daruiesc, pentru ca e.. zdrobita..
Nu stiu cum mai privesti in jos, intr-o lume dezlantuita si inrobita de pacat..
Cand niciunul nu este indeajuns de curat sa priveasca spre locul unde ai fost crucificat..
Eu..dar, indraznesc..
Inghenunchi sa-naintez..
Cu viata impovarata, cu ultimile batai ale inimii sa le las la Crucea Ta..
Caci numai Tu, ma primesti asa cum sunt
Si poti innoi o fiica pierduta ...
Hey, foarte frumos ce scrii, să nu te opreşti niciodată! chiar cred asta.... (spre deosebire de mine).
RăspundețiȘtergere"Nu stiu cum sa-Ti rasplatesc iubirea ce in fiecare dimineata-mi este oferita..
Cand nu pot nici inima sa-Ti daruiesc, pentru ca e.. zdrobita.."
Totuşi, Dumnezeu asta vrea de la noi, asta vrea să punem înaintea Lui, inima noastră zdrobită, pe care El s-o întregească :)... Dacă inimile noastre ar fi deja complete, Dumnezeu nu ar mai avea loc în ecuaţie, însăşi ecuaţia nu ar mai avea sens!
Frumoasă, frumoasă poezia, recunosc că m-a atins!
Te iubesc mult... >:D<